Radu Tudoran


VIAŢA CA UN ROMAN

Radu TUDORAN (în acte, Nicolae BOGZA) s-a născut la 8 martie 1910, în satul Blejoi. De mic, a fost atras de scris, astfel că la frageda vârstă de opt ani şi jumătate a încercat să abordeze diverse subiecte, care fireşte se derulau doar în memoria sa, fără să aibă o finalitate artistică. Mai târziu, la 28 de ani, adunase mii de pagini, însă fără să se gândească să le publice.

Urmează Şcoala primară la Ploieşti, apoi, din cauza lipsurilor materiale şi a unei situaţii sociale nesigure, se îndreaptă spre liceul militar pe care-l termină în anul 1930, dar fără să simtă o afinitate cu alegerea făcută. În 1932, absolvă Şcoala de ofiţeri de la Sibiu cu gradul de sublocotenent şi continuă cariera militară până în 1937, an când părăseşte definitiv armata şi se dedică scrisului.

A debutat cu un reportaj în «Lumea românească» (director Zaharia STANCU) în 1938, an în care a renunţat la cariera militară, pentru a se dedica gazetăriei si literaturii. În 1940, i-a apărut prima carte, volumul de nuvele «Oraşul cu fete sărace».

Extraordinarul roman «Un port la răsărit» (1941) nu a fost remarcat cu promptitudine de critica literară, iar după instaurarea comunismului avea să fie ignorat complet, din cauza spaţiului evocat – Basarabia, ca şi din cauza viziunii critice asupra lumii slave. Exclus în perioada comunistă, din cauza conveingerilor politice pe care nu s-a ferit să şi le declare, în perioada de dizgraţie, a tradus foarte mult, în special din autori sovietici. A revenit pe scena vieţii literare discret, cu un roman pentru tineri, «Toate pânzele sus!» (1957), care, aşa inofensiv cum părea, s-a dovedit a fi o bombă a farmecului literar, cu explozie întârziată. Un best-seller care ajungea în 1977, prin reeditări, să depăşească 1.400.000 de exemplare!

A avut, până la bătrâneţe, faima unui bărbat distins şi cuceritor. În ultimul an al vieţii, lucra la al şaptelea roman din ciclul «Sfârşit de mileniu», roman în care era vorba de perioada de ocupaţie sovietică, dintre 1944 şi 1953.

A murit în dimineaţa zilei de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, după mai multe intervenţii chirurgicale care n-au reuşit să-l salveze.